Instalatiile de foraje erau pana nu demult un sector industrial care aducea bani statului. Ne referim la perioada de dinainte de 1989. Existau intreprinderi intregi care produceau doar astfel de echipamente, instalații si piese de schimb pentru tot ce insemna foraje puturi. Iar situația acestui sector industrial era de-a dreptul prosperă pentru stat, se încasau bani frumoși din astfel de exporturi. Nu doar în ceea ce privește apa potabilă ci și forajele de petrol.
Industria echipamentelor de forat
Ca să fim sinceri, instalațiile și echipamentele de foraje constituiau un punct de interes strategic în economia României. De exemplu, înainte de 89, la CS Resița se producea țaglă țeavă care ajungea la IT Roman. Acolo se făceau prăjini de foraj și țeavă. De aici, produsele erau dirijate către inreprinderi de genul celei care este astăzi UPET. (Aceasta din urma este una din putinele intreprinderi continuatoare ale productiei de echipamente si instalatii de forare.) Acolo deveneau parte din instalații excelente pentru export.
Instalațiile de foraj românești erau așa de bune, eram noi atât de renumiți în foraje? Că e vorba de puțuri de apă sau petrol? O oarecare calitate exista intr-adevar. Romania avea facultati de geodezie, specializari de foraje, tehnica era destul de cunoscută, demult, din vremea vechii oranduiri capitaliste si „regaliste”. Marile afaceri care se faceau însă prin anii 70-80 se datorau nu neapărat calității echipamentelor de forare, ci mai ales prețului lor. Se vindeau la preturi sub cel al pietii, în goana avidă după valută liber convertibilă.
Astăzi, din marile întreprinderi de odinioară nu a mai rămas nimic. Eventual ruinele. Fabricile producătoare de instalații tehnologice, de echipamente si instalații de foraj care au o istorie mai veche de 89 se pot număra pe degete. Nu pentru că n-ar fi fost nevoie de produsele lor, ci pentru că sistemul economic a fost unul pus pe baze eronate. Valabil si pentru instalatiile de foraje, nu mai pot fi vandute sub pretul de productie!
Prospectările geologice
Nici institutele specializate, cele de explorari pentru foraje puturi de apa sau de prospectari geologice n-au supravietuit. La distrugerea lor nu a contribuit doar reașezarea pe principii sănătoase a întregii economii, ci și prăduirea prin privatizări dubioase. Un exemplu din zeci si sute altele ar putea fi și Formin Caransebes.
„Pe vremuri” Formin mergea mână-n mână cu activitatea minieră, se realizau prospectiuni și foraje pentru apa, atat in subteran cat si pentru activitatile civile, daca putem spune asa. Acum, dupa ani intregi de framantari sociale, sindicale si economice, Formin Caransebes este o firma care pare a se fi stabilizat. Face exact activitatile pe care le stie: foraje puturi, prosepectiuni geologice, echipamente si instalatii de forare.
Viitorul în foraje: eminamente privat!
Viitorul pare a apartine firmelor private, ca si Tipfor, de ce nu!? Acum, echipamentele de foraj nu s emai produc in mod exclusiv in țară. Nu se mai merge pe principiul „noi știm să facem totul” cel care a ținut în loc atâția ani economia românească. Forajele pentru apă se fac de către firme mici, private și care se adaptează foarte ușor.
În schimb, echipamentele de foraj provin de la firme consacrate din Occident. De exemplu de la SIMCO. Nu este mai puțin adevărat că se fac și altfel de afaceri în branșa forajelor pentru apă. Echpament pentru săpat puțuuri se poate și închiria. În România poate mai puțin, dar dincolo este o practică. Vezi cazul Parker Drilling. Dar deja intrăm în alt domeniu…
Una peste alta, activitatea de foraje puturi in Romania se schimba accelerat, micii antreprenori sunt acum la putere!
Leave a Reply