Executarea unui foraj pentru apă nu poate fi imaginată în absența cunoștințelor despre apă și sol. Altfel spus, să faci în zilele noastre și cu tehnologia actuală o forare, se presupune că există o bază solidă de informații. Toate aceste noțiuni, fără de care nu am putea să exploatăm apa din subsol sunt reunite într-o disciplină destul de complexă, respectiv hidrogeologia.
Sintetizând, la executarea unui foraj pentru a obține alimentarea cu apă, obiectul principal al lucrării este apa din subteran.
În cele ce urmează ne propunem să dăm o idee despre principiul tehnicii de executare a unui foraj.
Știința de a fora după apă
Hidrogeologia este acea disciplină care se ocupă de studiul apelor subterane sub aspectul originii lor, al repartiției și scurgerii lor sub suprafața solului. Este dacă vreți un studiu complex despre legătura dintre geologie și apele subterane, cele care (o parte dintre ele) vor fi scoase la suprafață pentru a fi incluse într-o rețea de alimentare cu apă, într-un sistem de irigații. Specialistul în hidrogeologie ar trebui să fie în posibilitatea de a da oricând un răspuns referitor la unde se află apa în pământ, starea și cantitatea sub care se află.
Așadar, un om care s eocupă de foraje pentru apă este indisolubil legat de hidrogeologie, iar pe cale de consecință orice firmă de foraje puturi va avea în componența ei cel puțin un hidrogeolog. Căci este de la sine înțeles că nu poți face foraje dacă nu ai cunoștințe despre ceea ce faci. Să sapi aiurea și să te muți cu foreza de colo-colo, doar doar veți găsi apă nu este deloc o opțiune de luat în considerare.
Executarea unui foraj trebuie să fie în cele din urmă punerea în practică a două principii:
- cercetarea matematică, definită pe baza relațiilor stabilite de fizică și mecanica fluidelor folosite în hidraulică;
- primcipiul cercetării naturaliste; un concept mai larg bazat pe observație, studiu și intuiție.
După cum realizați, executarea forajelor nu se poate face în condiții de rentabilitate și succes fără a fi în posesia cunoștințelor matematice definitorii pentru circulația și localizarea apelor în subteran. Cine crede că va putea rezista în branșa forajelor doar pe baza intuiției și a deducției se înșală.
Unul din principiile naturaliste cu rol în tehnica executării de foraje ar putea să fie catalogat ca fiind radiestezia.
Radiestezia și săparea de fântâni
Teoretic, radiestezia este acea capacitate a corpului uman de a percepe radiațiile electromagnetice, anomaliile din scoarța terestră. Operatorul radiestezist este acea persoană care „simte” radiațiile electromagnetice, are capacitatea de a găsi apa (dar și alte zăcăminte) și ca atare a spune locul unde se află sursa de apă potabilă din pământ. Este dacă vreți un pionier în tehnica de săpare a forajelor. O fâtână este, tehnic vorbind, un foraj primitiv, un foraj executat după metode vechi, arhaice și care dă acces la o apă obținută adesea prin metode empirice.
Radiestezia, tehnica veche de identificare a locului viitoarelor fântâni, precursoarele forajelor moderne de azi, se practică încă din antichitate. Este dificil de stabilit dacă și în ce sens, folosind tehnica radiesteziei, care civilizație a folosit prima, care dintre popoare a avut o contribuție mai importantă, la tehnica ulterioară a veritabilelor foraje de astăzi. Mai ales că, pentru cei din România mai ales, este dificil de înțeles tehnica identificării sursei de apă prin senzori umani, iar asta datorită disprețului comunist față de tot ce „nu era științific”. Evident, multora dintre noi le este greu de acceptat o asemenea metodă.
Principalul instrument cu care se găsea apa, nelipsit din dotarea fântânarilor de odinioară este bățul de alun. Se spune că ținându-l într-o anumită poziție elativ la corpul său, fântânarul identifica apa din subteran, știa unde trebuia săpată fântâna. Adesea, fântânarii erau extenuați după aceste metode empirice, surse primare de foraje și prospectări geologice după cum am relatat mai înainte. Dificil de cuantificat eficacitatea radiesteziei.
Inginerul Simu Simeon este considerat a fi părintele radiesteziei din România, acesta descoperind în perioada interbelică numeroase zăcăminte de petrol în Valea Prahovei.
Forajele hidrogeologice de prospectare
Metoda modernă de a găsi apa (dar și alte rezerve în subteran) este forajul hidrogeologic. Sunt mai multe tipuri, dar relevant pentru subiectul de față sunt acele foraje care fac de fapt o prospectare a straturilor geologice, acele lucrări prin intermediul cărora putem ști cu exactitate dacă dăm de apă și în ce cantitate.
Teoretic vorbind, forajele hidrogeologice trebuie să fie astfel realizate încât să permită determinarea cât mai exactă a coloanelor litologice străbătute, adâncimea straturilor care sunt posibil acvifere și eventual adâncimea de fixare a filtrelor precum și componența rocilor din punct de vedere granulometric. Ultimul aspect ar fi relevant pentru determinarea tipului de filtru.
Toate informațiile care ar fi relevante conform paragrafului de mai sus se pot obține prin mai multe metode, diferind în funcție de sistemul de foraj, în principal avem trei tipuri, după cum urmează:
- forajul uscat, unde se obțin probe de rocă, observații despre nivelul apei și chiar referitoare la proprietățile chimice ale apei;
- forajul hidraulic cu circulație directă poate da referiri despre probele mecanice obținute prin carotaj mecanic, carotaj lateral, măsurători radioactive, probe obținute prin carotaje electrice, probe recoltate la sită…
- forajul hidraulic cu circulație inversă oferă datele de mai sus cu excepția celor obținute prin carotaj mecanic.
Cerințe diferite, foraje diferite
Între vechii fântânari și sondorii moderni există diferențe esențiale și nu ne referim neapărat la medota de identificare a sursei de apă potabilă. Cerințele din antichitate în comparație cu cele de acum sunt total diferite. Dacă în vechime nu se punea problema unor debitete impresionante, altfel stau lucurile astăzi, iar asta se datorează unei cu totul alte cifre ale populației.
Forajele de astăzi se fac și în scopul de a identifica noi surse de apă potabilă. Spre deosebire de standardele din antichitate și evul mediu unde poluarea și calitatea erau noțiuni cu alte sensuri.
As dori sa- mi forez un put pentru a renunta la apa de la retea.La ce adancime ar trebui forat pentru ca apa sa fie potabila si ce costuri ar presupune.Forajul ar trebui facut in Arad cartierul Muresl(Aradul nou) Multumesc