Ar fi o naivitate să credem că statul a făcut ceva la modul serios pentru agricultura românească, sistemul de irigații este într-o stare proastă iar apa obținută din foraje, sau mai bine zis care se poate obține (la nivel teroretic cel pușin) este încă insuficient exploatată. Dealtfel, ar trebui reafirmat că irigarea culturilor cu apă obținută din foraje ar putea salva multe producții agricole, ar putea genera profituri pentru agricultori și agricultorii nu ar mai fi la capriiile condițiilor meteorologice.
Nu ne îndoim că fermierii știu și cunosc aceste lucruri. Din păcate, pentru majoritatea lor, mai ales aceia care sunt în situația de a administra în mod individual suprafețe nu fosarte mari de culturi agricole, săparea de foraje puturi este o sarcină care adesea îi depășește din punct de vedere financiar.
Costurile de producție pentru culturile irigate cu apă din foraje, respectiv din puțuri, sunt mai mari, semnificativ mai mari, însă și veniturile și profitul implicit cresc corespunzător. În total, din cele aproximativ 8.2 milioane de hectare care reprezintă terenul arabil, mai puțin de 5% beneficiază de sisteme de irigații. Mai mult, sistemul de irigații aparținând statului reprezintă cam 1.5% restul de 3.5% fiind de origine privată.
Apa din puțuri salvează recolte
La nivelul anului 2012 se estima că un fermier care nu avea acces la apa din sistemul de irigațiii de stat și care dorea să-și asigure propriul sistem de puțuri forate căci altă soluție este mai dificil de imaginat, ar fi trebuit să investească vreo 20 de mii de euro numai pentru foraje. Dacă avea în lucru cam 300-500 de hectare, adăugând costurile aferente se putea presupune că ar fi cheltuit cam 100.000 de euro pe an.
După cum rezultă însă din calculele făcute (și demonstrate) de fermierii din materialul prezentat în „Ziarul Financiar” despre rentabilitatea investiției în foraje pentru irigații, se și obține un plus de recoltă semnificativ. Calculele prezentate în articolul respectiv demonstrează cum pentru o suprafață de 500 de hectare, prin folosirea irigațiilor se obține un plus de recoltă substanțial, la 90.000 euro cheltuiți în plus cu forajele și pompele se obține un profit suplimentar de 210.000 de euro.
Și, dacă investiția în foraje este atât de rentabilă, de ce fermierii nu folosesc apa!? Răspunsul este relativ simplu, el ține de fapt de politica agricolă din România, care ignoră în bună măsură adevăratele interese ale fermierilor și producătorilor. Fermierii români nu au acces la resurse financiare, iar creditele pentru puțuri de apă, pentru foraje în general sunt relativ scumpe.
Avantajele fermierilor care au acces la irigații
Deși este limpede că sistemul de irigații avantajează enorm producția agricolă și randamentul acesteia, încă sunt prea puțini fermieri cu posibilitatea de a uda culturile agricole. Pentru cei mai mulți dintre ei, contractarea de foraje și puțuri pentru apă destinată irigațiilor este adesea doar un vis. Puțini fermieri nu sunt dependenți de buletinele meteo. Și totuși, această stare de fapt trenează de ani buni de zile.
Situația comparativă a sistemului de irigații actual, față de anul 1989 este redată în suficiente materiale de presă. De exemplu, un articol din 2009, reliefează ce era în 1989 și ce era la ora redactării materialului. În 1989, era irigată cam o treime din suprafața agricolă. Dar, din 2009 și până astăzi, suprafața agricloă s-a micșorat continuu. Mai mult, nu putem vorbi nici măcar despre despre creșterea numărului de foraje.
Leave a Reply